Întru aceasta zi, istorisire din viața și ostenelile Cuviosului Părintelui nostru Hristofor

 

Spunea Părintele nostru Teodul, despre acest Cuvios bărbat: "Eu, zicea, m-am călugărit în mănăstirea Sfântului Teodosie și am aflat acolo un stareț mare, cu numele Hristofor, roman de neam. Deci, intr-o zi, m-am închinat lui, zicând: "Fii bun părinte, de-mi spune mie lucrurile tale din tinerețe. Și starețul, cunoscând ca pentru folos l-am întrebat, mi-a spus mie, zicand: "Eu, fiule, după ce m-am lepădat de lume și m-am făcut călugăr, mă îndeletniceam, în toate zilele, cu slujbele, iar noaptea intram în peștera, pentru rugăciuni, acolo unde fusese Sfântul Teodosie și alți Sfinți Părinți. Iar, când mă pogoram, mă închinam lui Dumnezeu pe fiecare treapta, făcând o suta de metanii. Și toate treptele sunt optsprezece la număr. Apoi, daca intram înăuntru, mă închinam și făceam rugăciuni. Iar, după ce toca de Utrenie, ieșeam, îndată, la slujba mea. Încă și post câștigam pe lângă aceasta. Și le-am făcut pe toate timp de unsprezece ani, cu înfrânare și în sărăcie și în ascultare și intru trupeasca osteneala. Iar, odată, vrând eu să intru în peștera, am văzut-o toata plina de candele; și unele ardeau, iar altele nu ardeau. Deci, am văzut doi bărbați, cu chipuri albe, umblând și îngrijind de candele. Iar eu le-am zis: De ce va îngrijiți de candelele acestea și nu mă lăsați pe mine să intru, ca să mă rog? Iar eu mi-au zis: Ava, acestea sunt candelele celor ce se ostenesc pentru Dumnezeu. Eu am zis: Pentru ce unele ard, iar altele nu ard? Aceia mi-au răspuns mie: Ale celor ce slujesc bine lui Dumnezeu, acelea ard, iar, ale celor leneși, nu ard. Apoi am zis: Oare, candela mea arde, sau nu? Ei mi-au zis: Ostenește în rugăciuni către Dumnezeu și o vom aprinde pe ea. Eu, iarăși, am zis: Dar cele ce le-am făcut pana acum, de ce le-am făcut? Și, de acest cuvânt, mă minunam, apoi, întorcându-mă, n-am mai văzut pe nimeni. După aceea, am zis în sinea mea: O, Hristofor, de mai multa osteneala iți este ție trebuință. Iar a doua zi, m-am dus la muntele Sinai, neluând nimic, în afara de hainele în care eram îmbrăcat. Și am petrecut acolo cincizeci de ani. După aceea, mi-a venit mie un glas, zicându-mi: Hristofor, să mergi în viața de obște, unde te-ai ostenit bine pentru Dumnezeu, ca, acolo, să te odihnești, împreuna cu părinții tai. Deci, acestea spunându-mi mie, Hristofor și-a dat sufletul sau Domnului și a fost pus în peștera".

Iarăși, același Părinte Teodul, despre același ava Hristofor, intr-o alta vreme, mai înainte de mutarea să, ne-a spus noua aceasta: "Intr-una din zile, am ieșit din mănăstirea mea, la sfânta cetate a Ierusalimului, ca să mă închin și să sărut Crucea Domnului, cea de viața făcătoare. Și, când am fost acolo și m-am închinat, și acum ieșeam, am văzut pe un oarecare frate stand în ușile din mijlocul bisericii, nici intrând, nici ieșind, și am văzut doi corbi, zburând fără de frica, aproape pe dinaintea fetei lui și cu aripile amenințând fata celuia și nelăsându-l pe el să intre. Și am înțeles eu, ca demoni sunt corbii aceia. Și am zis către cel ce sta: Spune-mi mie, frate, pentru ce stai în mijlocul ușilor și nu intri? Iar el mi-a zis mie: Iartă-mă părinte, ca sunt oprit de gânduri. Și un gând îmi zice mie: Mergi și te închina cinstitei Cruci și o săruta pe ea. Iar, alt gând îmi zice: Ba nu, ci mergi, mai întâi, și-ti săvârșește lucrul tău, și, la alta vreme venind, te vei închina. Iar eu, auzindu-le pe acestea, zicea Sfântul Hristofor, l-am luat pe el de mana și l-am dus în biserica. Și îndată s-au dus corbii aceia de la dansul. Și, așa, l-a făcut pe el să se închine cinstitei Cruci și Preasfântului Mormânt al Domnului și l-am slobozit să meargă cu pace.

Acestea mi le-a spus mie Cuviosul Hristofor, zicea Teodul, de vreme ce mă vedea pe mine îndeletnicindu-mă mult cu lucrurile mănăstirești, iar de rugăciuni neîngrijindu-mă, ca să știu ca se cuvine a cinsti, mai întâi, pe cele duhovnicești și, numai după aceia, a săvârșit slujirile cele trupești".

Și acestea auzindu-le, fericiții Părinți Ioan și Sofronie, le-au scris, spre folosul celor ce le citesc și le asculta și spre slava lui Hristos, Dumnezeului nostru.

 

Întru aceasta zi, cuvânt pentru cei ce doresc arhierii și egumenii

 

Pierit-a pomenirea lui cu sunet, grăiește Proorocul David, adică, a pierit pomenirea omului celui trupesc și iubitor de dulceața, cu sunetul lumii trecătoare. Nu pofti, iubitorule de mărire deșartă, să te sui la vrednicie înaltă, pentru ca de smerenie este mare nevoie. Ca știm pe mulți mari și tari, a căror pomenire, astăzi, nu se mai face. Pentru ce, dar, te trufești în desert, nevoindu-te să poruncești altora și ca să ai cinste și mărire în lumea aceasta? N-au fost, oare, alții, înainte de tine, cu aceasta vrednicie, și împodobiți cu aceasta înaltă slujire, unde dorești și tu să te înalți și pe care lumea nu numai ca nu-i pomenește acum, dar nici nu se gandeste la ei? Socotește ce sfârșit au avut aceia, și ca tu vei păți asemenea. Ca lumea nu și-a schimbat obiceiul ei cel dintâi. Ca trupurile lor s-au făcut țărână, precum și tu, mâine, te vei face. Nu cinsti fericirea pe care ti-o da lumea, în aceasta viața trecătoare, ci, în mintea ta, gândește-te ce ti se va întâmpla, când te vei duce din aceasta viața trecătoare și scurta. Și să nu te însele cugetul, ca poți să-i slujești lui Dumnezeu mai plăcut, fiind la vrednicie și la treapta mai înălța, poftind episcopii, egumenii și alte dregătorii, decât în smerenie sărăcăcioasa, cu gândul facerii de bine, parându-ti că, așa, vei putea face bunătățile mai lesne, adică, să îndreptezi pe calea mântuirii turma cea încredințata, cum se cuvine lui Dumnezeu, sau să dai milostenie săracilor, sau alte multe faceri de bine să săvârșești. Ci, acestea toate sunt cugete mandre, zburătoare în văzduh și mincinoase, cu înșelăciune diavoleasca. Pentru ca, daca sarcina cea mica nu o poți purta, pe cea mare, cum o vei duce? Și cel ce nu este rob bun, nici domn bun nu poate fi. Cel ce nu a fost făcător de bunătăți, în ascultare, nici egumen, plăcut lui Dumnezeu, nu va fi. Ca ascultătorii cei buni nu poftesc niciodată cinste, cu voia lor. O, ticăloșia ta, lume! La cate tocmeli nerușinate ai ajuns, ca să dea cineva mii de galbeni, să cumpere stăpânii, egumenii și alte ispravnicii, cumpărând ei neînțelepții, osânda lor veșnica. În vremile de demult, iubitorii de Hristos părinți nu voiau nicidecum să ia vreo vrednicie, cu voia lor, ci, cu multa greutate, cu sila, ii puneau numai atunci când ii vedea ca sunt vrednici.

Iar voi, pentru mândrie, va nevoiți a încăpea la cinste trecătoare. Spune-mi, o, iubitorule de mărire, cat este de cinstit Pavel Tebeul, ca a lepădat cinstea lumii, stand în pustie 99 de ani și viețuind numai cu apa și cu finice. Tot așa, ava Marcu, care a împlinit 95 de ani, în pustie, din care 30 de ani a mâncat pământ și de sete a băut apa din mare? Dar Ioasaf, împăratul Indiei, care, lăsând împărăția, s-a dus în pustie, sihăstrind treizeci și cinci de ani, cu Varlaam, traind numai cu apa și cu verdețuri? Și Alexie, numit "Omul lui Dumnezeu", care a petrecut șaptesprezece ani înaintea curții părintelui sau, sărac, neștiut și defăimat de robi? Dar, pe cine lauda lumea? Oare, nu pe aceștia? Pe cine lauda cetățile creștinești și prăznuiesc popoarele? Oare, pe împărații cei slăviți și luminați? Oare, pe dregătorii cei viteji și purtători de biruința? Ori pe alți oameni bogați, care se înfrumusețau, odinioară, cu bogăție și cu slava? Ba nu. Dar, pe cine? Pe cei simplii, nebăgați în seama, săraci, desculți, adică pe Apostoli și pe cei care au lepădat lumea; pe ei, pe care, oarecând, lumea nu ii lua în seama, iar, acum, împărații arhiereii și bogații, cu sfânta teama, se închina acestora. Și toți câți s-au despărțit de lume, aceia, acum, primesc lauda și pe aceștia îi pomenește lumea. Ca Dumnezeu se proslăvește în cei ce-L proslăvesc pe Dansul. Ca mai lesne este să-și mântuiască cineva sufletul sau, decât să ridice jugul tuturor pe umerii lui. Ca datoria egumenilor și a celor din dregătorii este, mai mult decât toate, a păzi curăția și dreptatea; aceasta este marea lupta a celor mari și marea întrebare ce sta asupra lor, în ziua Judecății. Dumnezeului nostru slava!

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11727189