Întru aceasta zi, învățătura a Sfântului Vasilie, către cei leneși, care nu vor să lucreze cu mâinile lor,

și cuvânt de lauda pentru cei ce săvârșesc tot binele

 

Nu voiam, fraților, să grăiesc către voi despre aceasta, dar mă tem de cuvântul care zice: "Să deșteptați pe cei somnoroși și să îndemnați la lucru pe cei leneși." Iar, daca fugiți de pământeștile osteneli, apoi, nu veți vedea bunătatea lui Dumnezeu. Caci, luptătorilor, le-a făgăduit Dumnezeu, pentru lupta lor, sănătate; iar, pentru osteneli, mântuire. Cel leneș și nelucrător, după cuvântul Apostolului, să nu mănânce. Lucrarea pământului este asemenea cu viata pustniceasca și cu osteneala călugărilor, de vreme ce, scuturându-și somnul, omul merge la lucrarea pământului și iubește pustia, mai mult decât casa și argintii, și se împotrivește gerului, cu osteneala trupului. Drept aceea, un astfel de om își mănâncă roadele ostenelilor sale, adunând trupului îndulcirile cele trebuitoare. Încă, dintru acelea, hrănește și pe cei săraci și mai ales, pe Hristos Iisus Însuși, Care însutit îi înmulțește roadele semănătorului, dându-i ploaie timpurie și târzie. Lucrătorul de pământ se va satura de pâine și mâinile lui se vor îmbogăți, fiindcă își înălța stogurile ariilor sale. Și, cel ce se lauda cu ostenelile sale, binecuvântat este de Dumnezeu. Iar leneșul, slăvindu-se pe sine, blestemat este. De s-ar fi îngrijit Dumnezeu de cei leneși, apoi, ar fi poruncit buruienilor să facă grâu și pădurii să facă tot felul de poame. Vai de voi, iubitorilor de deșertăciuni, fiindcă aveți toate mădularele întregi și trupul sănătos și nu vreți să lucrați. Apoi, ce fel de plata veți lua de la Dumnezeu și ce veți aduce lui Dumnezeu din ostenelile voastre? Caci lui Dumnezeu nu-i trebuie jertfa din furt, ca de furt, El se scârbește. Pentru ca nu somnoroșilor le-a făgăduit viața veșnica, nici mincinoșilor, nici clevetitorilor, nici hoților, nici jefuitorilor, ci celor ce se ostenesc, cu credința, la toate lucrările. Unii, adică, ostenind la roadele câmpului, alții păscând dobitoacele și caii și, din acestea, dând zeciuiala lui Dumnezeu, așa se mântuiesc. Iar alții, fan cosesc, grânesc mieii și, din acestea, îmbrăcând pe săraci, primesc binecuvântare de la Domnul. Iar alții călătoresc pe mare și, făcând negustorie pe pământ, aduna bogăție. Dați, dar, partea sufletului, la biserici și la săraci, și, de aici, după ducerea voastră, veți lua însutit plata care este păzită în ceruri. Și cei ce aveți orice fel de lucru al mâinilor voastre, să dați milostenie, ca, prin acea milostenie, să aflați dreptate la Judecătorul Dumnezeu. Femeilor, întremați-va trupurile voastre pentru munca și întindeți-va mâinile voastre la fus și să cunoașteți ca bine este a lucra, ca nimeni, fără de osteneala, nu se va încununa. Ca, pe fiecare, după fapte îl voi judeca, zice Domnul, și fiecare, după faptele sale, va lua răsplata.

 

Întru aceasta zi, cuvânt din Pateric, despre un călugăr, care,

dând haina să unui sărac, lui Hristos Însuși a dat-o

 

Un oarecare călugăr avea doua haine, una noua și alta veche. Deci, a venit la el un sărac, în vreme de iarna, cerșind o haina. Iar el i-a răspuns lui, zicând: "N-am nimic mai mult, decât aceasta." Iar săracul aștepta, plângând și zicând: "Miluiește-mă, ca n-am ce purta." Apoi, milostivindu-se, călugărul a intrat în chilia să, și îmbrăcându-se cu haina cea mai noua, i-a dat-o săracului pe cea veche. Iar, după ce i-a dat-o, a gândit intru sine, zicând: "N-am slujit dragostea cea desăvârșita, oprind haina cea buna și dând aceluia pe cea veche. Oare, nu pentru Hristos cerea el de la mine? Apoi, cum i-am dat eu lui Hristos cea mai proasta haina și am oprit pentru mine pe cea mai buna? Fiindcă Hristos este mai bun decât toți." Și, chemând pe cel sărac, i-a zis: "Da-mi mie haina pe care ți-am dat-o, și-ți voi da ție alta." Și, luând-o de la el, s-a îmbrăcat cu ea și i-a dat lui haina cea mai buna. Iar, după ce a luat-o, săracul a vândut-o în cetate. Și a ajuns haina aceea în mâinile unei femei. Deci, a mers călugărul în cetate, ca să-și vândă munca să și a văzut haina să, pe care o purta o femeie; și a trecut odată, și de doua ori, acea femeie, pe la locul unde ședea călugărul, vânzându-și rodul muncii lui, și a cunoscut ca a lui era haina pe care o dăduse săracului. Și s-a mâhnit mult, de aceasta, călugărul, apoi, mergând la chilia să, plângea, zicând: "Nici măcar acest dar pe care l-am făcut eu, nu este bine primit înaintea lui Dumnezeu; mai bine ar fi fost, de n-as fi dat-o." Iar, după ce s-a culcat și a adormit, fiind așa mâhnit, iată, a văzut în vis pe Iisus, purtându-i haina lui și, cu iubirea Lui de oameni, ii zicea: "Frate, frate." Și el I-a zis Lui: "Cine ești Tu, Doamne?" Și i-a grăit: "Eu sunt Iisus, privește-Mă." Deci, privindu-L, a văzut pe Iisus purtând haina aceea, pe care o dăduse săracului. Și i s-a luminat chilia să și a auzit: "Oare aceasta haina o cunoști?" Iar el a zis: "Așa, Doamne, a mea este." Apoi, i-a zis Hristos lui: "Nu te mâhni, nici nu te întrista, ca atunci când, fratelui aceluia, i-ai dat haina ta, Eu am luat-o." Și s-a bucurat călugărul de purtarea de grija a lui Dumnezeu.

 

Întru aceasta zi, cuvânt despre Sfintele Liturghii.

 

Un ostaș, frate cu un preot, fiind, în vremea războiului, rănit, zăcea printre trupurile celorlalți răniți și, venindu-și în fire, și-a legat singur rănile sale, iar, când a vrut să se întoarcă acasă, a fost prins de dușmani și, acolo s-a tămăduit de răni. Iar preotul, fratele lui, îl căuta printre trupuri, ca să-l îngroape. Și a aflat pe un altul, asemănător cu fratele sau, și l-a îngropat cu cinste și i-a făcut pomenire, slujind pentru el Sfânta Liturghie. Și a arătat Domnul Dumnezeu o minune, ca fratele acela, ostașul, fiind în robie, ca să nu fuga, a fost legat și pus în fiare, dar toate legăturile și fiarele acelea au căzut de pe el. Și l-a întrebat stăpânul sau, ce înseamnă toate acestea și cu ce farmece umbla. Iar ostașul a răspuns: "Mi se pare ca fratele meu, fiind preot și socotind ca sunt mort, face pentru mine Sfânta Liturghie, și, de-as fi fost eu acum în lumea cealaltă, as fi fost eliberat de chinuri." Deci, l-a vândut stăpânul sau, pe ostaș, în alt oraș, dar, și acolo, orice legătura și fiare se puneau pe el, toate se dezlegau și cădeau. Și, acel al doilea stăpân, văzând ca nici cu o legătura nu poate fi legat, l-a eliberat acasă, în tara lui, ca să-i trimită, de acolo, prețul de răscumpărare pentru sine, precum i-a și trimis, spunându-i fratelui sau, preotul, toata întâmplarea... Deci, mult pot pomenirile și Sfintele Liturghii și milostenia să ajute celor răposați, ca, nu numai sufletul, ci și trupul, pot să-l mântuiască. Dumnezeului nostru slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

Hotarare soborniceasca despre pomenirea viilor și morților.

 

Era un rău obicei, ca, daca avea cineva vrajba asupra cuiva și-i dorea moartea, apoi, îl socotea cu morții și-i făcea pomenire, ca la morți, slujindu-i și Liturghie, ca poate, așa va muri. Împotriva acestui obicei, în Sinodul de la Toledo, s-a hotărât ca, de ar îndrăzni un preot a face aceasta, sau va sili cineva pe preot, apoi, amândoi să se surghiunească și pana la moarte să nu se împărățească cu Sfintele Taine.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11727188