Întru această zi, Cuvânt despre un tânăr, mântuit de Sfântul Evanghelist Ioan

Marele Mucenic al lui Hristos, Ioan Evanghelistul, venind în cetatea Asiei (Efes), a aflat pe un tânăr de bun neam, mare la trup și frumos la chip și voia sufletul lui să fie credincios. Deci, învățându-l din destul pe el poruncile lui Dumnezeu, mai pe urma l-a dus pe el la episcopul cetății aceleia și i-a zis lui: "Episcope, pe acest tânăr ți-l dau ție, martor fiindu-ne Sfântul Duh, ca să-l păzești pe el de tot lucrul rău." Și, acestea zicând, Ioan Apostolul s-a dus în alte părți, ca să-i învețe pe oameni a crede în Hristos. Iar episcopul luându-l pe acel tânăr, îl învață și-l povățuia cu tot dinadinsul. Și, nu după multe zile, l-a botezat. Deci, socotind ca l-a întărit pentru totdeauna cu botezul pe tânăr, episcopul după aceea nu-l mai povățuia pe el, ca la începutul învățăturii. Dar, nu după multa vreme, tânărul a slăbit în credința și s-a lipit de niște tineri, oameni fără de minte și a început împreuna cu dânșii a umbla la ospețe scumpe, la vin mult și la desfrânări de toata noaptea, iar, după aceea, la tâlhărit, încât mai pe urma l-au luat acei rai prieteni pana și în munte. Și, pentru ca era mare la trup, tâlharii și l-au pus vătaf și cu totul nemilostiv l-au făcut pe el și fără de Dumnezeu, amarnic și cumplit. Și, trecând un an, a venit Ioan la Efes și înaintea tuturor a zis episcopului: "O, episcope, să-mi aduci mie datoria, care ți-am încredințat-o". Iar episcopul s-a mirat de acel cuvânt, ca și când Ioan îl întreba pe el, despre lucruri scumpe sau despre aur. Și daca Ioan l-a văzut ca nu se pricepe, i-a zis: "Sa-mi aduci mie pe tânărul pe care ți l-am încredințat". Iar episcopul, auzind, a suspinat foarte și a zis către Ioan: "A murit tânărul". Iar Ioan i-a zis: "Cum și în ce chip? Cu moarte sufleteasca sau trupeasca?" Și a zis episcopul: "Adevărat este, cu moarte sufleteasca. Ca foarte vrăjmaș s-a făcut și, mai ales, tâlhar cumplit". Și a zis Ioan episcopului: "Au nu te pusesem păzitor sufletului tânărului acestuia și bun pastor la oaia lui Hristos? Deci acum să-mi aduci mie un cal, ca să încalec pe el, și voi merge la locul unde este tâlharul".

Și, încălecând Ioan pe cal, a alergat degrabă, căutând oaia cea pierduta a lui Hristos. Și, ajungând la munte, unde făcea tâlharii, îl prinseră străjile tâlhărești. Și se ruga Ioan, zicând: "Sa mă duceți pe mine la căpetenia voastră". Și, luându-l pe el, l-au dus. Iar el sta întrarmat. Și cum l-a văzut pe Ioan la sine venind, rușinându-se, a fugit. Iar Ioan, uitându-și bătrânețile, alerga tare după tânăr, zicând: "Pentru ce fugi de mine, o, fiule, al bătrânului tău? Și pentru ce-mi faci mie osteneala, fiule? Stai, miluiește-mă pe mine străinul, neputinciosul bătrân. Stai, nu te teme, ai nădejde de mântuire. Pentru tine voi răspunde eu înaintea lui Dumnezeu, pentru tine eu îmi voi pune sufletul meu, precum Domnul Iisus Hristos pentru noi. Nu te teme, fiul meu, nu te înspăimânta. Hristos m-a trimis pe mine, ca să-ți dau ție slobozire păcatelor. Eu voi patimi pentru tine: asupra mea să fie sângele pe care tu l-ai vărsat, pe grumajii mei să fie sarcina păcatelor tale, fiul meu". Și aceasta, auzindu-le, a stat tânărul și-și arunca armele, tremurând foarte și plângând. Și s-a apropiat de Ioan, sărutându-l pe el cu lacrimi, iar dreapta lui și-o ascundea, pentru ca era încă pătată de sânge. Deci, luându-l pe el de la tâlhărit, s-au întors în Efes și l-a dus pe el la Biserica, dându-ne noua tuturor chip de pocăința adevărata, ca nimeni din noi, cazând în multe păcate, să nu deznădăjduim de a noastră mântuire, ci, la pocăința venind, să câștigăm mila lui Dumnezeu. Ca El voiește să ne mântuiască pe noi și la cunoștința adevărului să ne duca.

 

Întru aceastã zi, Cuvânt despre Sfântul Ioan Teologul, care învăța pe un copil să facă icoane

Este o cetățuie mica, aproape de Constantinopol, și în aceea era un oarecare copil sărac, cu numele Gusar. Deci, avea el un obicei, ca se tocmea să păzească gâștele. însa la porțile cetății aceleia era chipul Sfântului Ioan Teologul, făcut cu vopsele. Și el, când trecea cu gâștele pe dinaintea porții, scria totdeauna cu degetul pe nisip, căutând la chipul Teologului și zicând: "Doamne, da-mi mie ca să învăț să zugrăvesc doar chipul acesta, ca mult îmi dorește sufletul meu." Și, uneori, nu-i potrivea mâinile, ori capul, sau ochii, ori celelalte semne nu le izbutea. Și, iarăși ștergând, scria. Și aceasta a făcut-o el în trei ani.

Deci, odată, scriind el, a venit la dansul chiar adevăratul Sfântul Ioan Teologul cu chipul cărunt, cum era și zugrăvit pe porțile cetății, și i-a zis lui: "Ce este acesta, ce faci Gusar, scriind pe nisip?" Iar Gusar a zis: "Mă uit la poarta cetății și vad chipul lui Ioan Teologul, ca aceasta învăț de trei ani, scriindu-l pe nisip". Și, iarăși, i-a zis Sfântul Ioan: "Au, doară, voiești să zugrăvești chipul icoanei?" Zis-a lui Gusar: "Așa, stăpâne, foarte mult doresc aceasta".

A luat atunci Ioan condei și cerneala și a scris o scrisoare așa: "Eu, Ioan Teologul, cel ce m-am rezemat de cinstitul piept al Domnului și am băut paharul cel de taina al Lui, am trimis la tine, Hinare, pe acest copilaș, Gusar, să-l înveți pe el să zugrăvească icoane, mai bine decât tine". Și, pecetluind-o cu pecetea, a dat-o lui Gusar, zicându-i: "Mergi la Constantinopol, ca este acolo un zugrav împărătesc, anume Hinar, care zugrăvește în palatele împărăției cele aurite și merge totdeauna la Utrenie, în Sfânta Sofia. Și, după ce va sosi el, să-i dai lui scrisoarea aceasta și spune-i: Mi-a dat-o mie Ioan Blagoslovul; și să mergi după el". Și acestea zicând el, s-a făcut nevăzut.

Deci, a alergat Gusar degrabă în cetate și, făcându-se dimineața, a văzut pe acel zugrav împărătesc, mergând de la Sfânta Sofia și i-a dat lui scrisoarea și a mers după dansul. Iar zugravul, citind scrisoarea, s-a minunat cum era scrisa. Deci, Gusar i-a spus lui toate cele ce i s-au întâmplat, pe când pășea gâștele. Însă zavistia a cuprins inima zugravului, încât gândea de ar fi putut să nu-l învețe pe el.

Iar intru acea vreme, un om împărătesc făcuse o biserica de piatra și a dat zugravului să-i zugrăvească o icoana din cele patru icoane mari, în numele Sfântului Ioan Teologul. Și, ducându-se după unelte, i-a poruncit lui Gusar să-i facă vopsele. Însă, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, acela a zăbovit acolo la masa. Iar, pe când ucenicul freca vopsele albe, a venit la dansul Ioan Teologul și i-a zis: "Ce faci, Gusar?" Iar Gusar a zis: "Frec vopsele, ca să zugrăvească meșterul meu icoana lui Ioan Teologul". Iar Ioan i-a grăit lui: "Scoală și scrie". Iar Gusar, tremurând, a zis: "Eu, Stăpâne, nici condei n-am luat, nici n-am învățat". Iar Ioan i-a zis: "Caută la mine și scrie". Și luând condeiul și apucându-l pe el la mana, scria chipul pe scândură. Și, după ce l-a zugrăvit, a ieșit de la dansul și s-a luminat palatul de icoana, ca de soare. Iar Gusar a început a plânge, gândind: "Ce-mi va fi mie de la meșter?" Deci, venind zugravul, a început a se minuna de ceea ce s-a săvârșit; ca îndată Gusar s-a făcut mai bun decât meșterul.

După aceea, s-a spus împăratului: "Este, la zugravul tău, un ucenic ce a venit să învețe, de trei zile, iar ieri a zugrăvit icoana lui Ioan Teologul, cat și palaturile s-au luminat de dansa, ca de soare și mintea omeneasca nu pricepe". Și, luând icoana, au dus-o la împărat. Și pe împărat l-a cuprins frica de strălucirea icoanei. Și s-a făcut defăimare împărătescului zugrav de către oamenii împărătești, unii, adică, ziceau ca ucenicul este mai bun decât meșterul. Iar alții ziceau ca meșterul este mai bun. Deci, a zis împăratul: "Eu voi judeca drept, care este mai bun". Și a zis zugravilor: "Sa zugrăviți doi vulturi în palatele mele și pe fiecare din vulturi să-l puneți pe perete. Iar eu, luând corbul, îl voi slobozi și pe al carul vultur va începe corbul a-l apuca, acela va fi cel mai bun". Și toți au zis: "Drept ai grăit, împărate". Deci, mergând degrabă, au zugrăvit doi vulturi, fiecare pe al sau și toți se minunau, căutând la amândoi. Și priveau la zugrăveala meșterului și ziceau: "Nu este ca acesta în lume". Iar, după ce veneau la al ucenicului, ca în uimire cădeau, ca-i vedeau zugrăveala lui foarte vrednica de cinste. Iar împăratul, luând corbul, l-a slobozit, iar corbul a început a apuca pasarea după peretele ucenicului.

Și, de atunci, a luat împăratul pe Gusar, la sine, să zugrăvească palatele; și a fost pictura lui mai buna decât a lui Hilar dascălul. Iar icoana aceea, a Sfântului Ioan Teologul, a dus-o în Biserica unde o zugrăvise. Și au sfințit biserica cu hramul Sfântului Ioan Teologul și au prăznuit cu bucurie, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia se cade slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11728692