Iată-ne ajunși, prin mila lui Dumnezeu, în pragul unui nou ciclu al anului liturgic sau al unui nou an bisericesc.

Pentru cineva “din afară”, ar putea părea monoton să se tot repete aceleași sărbători, an de an, și, cu atât mai mult, să se repete, duminică de dumincă, aceeași slujbă. Dar pentru cel care trăiește timpul ca pe un dar al lui Dumnezeu, unitatea de măsură a timpului nu e nici anul, nici luna și nici săptămâna, ci astăzi. Și unitatea de măsură a zilei de astăzi nu e nici ora, nici minutul și nici secunda, ci acum.

Fiecare astăzi este un dar al lui Dumnezeu menit să ne arate, deodată, milostivirea Sa față de noi, pentru că ne mai lasă o zi să ne bucurăm de viață, și răbdarea Lui față de noi, pentru că ne mai lasă o zi ca să ne întoarcem spre El – Izvorul Vieții celei fără dea sfârșit.

Dar, cum spuneam, astăzi este compus din acum-uri. Și aș îndrăzni să afirm că în fiecare astăzi sunt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, tot atâtea acum-uri câte puncte se află pe un segment de dreaptă, din punct de vedere matematic: adică o infinitate! Precum și de la 0 la 1 sunt o infinitate de numere…

Aceste mulțime nenumărată de acum-uri presărate de-a lungul fiecărui astăzi ce ne este dăruit de Dumnezeu, reprezintă tot atâtea oportunități de a ne îndrepta gândul către Cel Care ne-a chemat dintru neființă întru ființare, Dumnezeu Cel Viu și prezent, cu noi, în toate zilele[1], în toate astăzi-urile ce ne sunt date să le trăim.

Pentru creștin nu soarele de pe cer e cel care răsare pentru a-i vesti un nou astăzi, ci Însuși Hristos Domnul este Soarele Care răsare în viața lui, zi de zi, vestindu-i un nou prilej de mulțumire, de bucurie și de laudă, un nou prilej de curățire, de pocăință și de mântuire.

Începutul Anului Nou Bisericesc ne vestește începutul unui nou șirag de praznice, adică de tot atâtea astăzi-uri ce ne stau înainte pentru a ne face părtași tot mai mult la Harul lui Dumnezeu și la Viața Lui, așa cum El vrea să ni le împărtășească.

Să urmăm, așadar, îndemnul pe care-l auzim mereu la fiecare Sfântă Liturghie, zicând: Cealaltă vreme a vieții noastre, în pace și întru pocăință a o săvârși, la Domnul să cerem, și să facem din fiecare zi ce ne este dat să o trăim, unastăzi al lui Dumnezeu, o vreme de liberare din chinga lumii acesteia și de căutare către Împărăția Cerurilor, iar din fiecare clipă a vieții nostre, să facem un acum îndreptat spre veșnicie.

Cu îndemnul de a ne întoarce cu toții mereu mai mult spre Dumnezeu și spre bunătățile Sale nepieritoare și de a-L slăvi și de a-I mulțumi în toate zilele vieții nostre,

 

† Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei



[1] Cf. Mt. 28, 20.

 

Căutare

Instagram

    5 X 1000

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

     

    Numărul total de vizitatori

    11089684