Sarea și lumina lumii

Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!

(Mt. 5, 48)

 

Duminicile lunii octombrie constituie tot atâtea binecuvântate ocazii de a ne hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu și de a-l primi în inimile noastre, spre a-l face lucrător și purtător de roade întru asemănarea noastră cu Hristos Domnul, Care S-a făcut om pentru noi ca să ne împărtășească firescul la care suntem chemați, și anume: starea bărbatului desăvârșit, măsura vârstei deplinătății lui Hristos (cf. Efes. 4, 13).

Luna octombrie începe cu vestirea cuvântului dintru început al Domnului, numit „predica de pe munte”, cuvânt care ne descoperă noul decalog – Fericirile, dar și această nouă poruncă, care îl duce pe om la desăvârșire –iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți (Mt. 5, 44-45).

Acest cuvânt al Domnului Hristos are o importanță foarte mare pentru om, pentru că este vorba despre Legământul cel Nou, scara sfințeniei, ușa către Împărăția Lui Dumnezeu. Dacă prin vechiul decalog, Domnul încerca să-l păzească pe om de păcat și de reaua făptuire – să-l facă „mai bun”, prin noile porunci din predica de pe munte vrea să-l facă pe om „desăvârșit”.

După Fericiri, în aceeași cuvântare, Domnul ne-a descoperit în pilde treptele sfințeniei - Voi suntețisarea pământului,...Voi sunteți lumina lumii.

Sarea ne este de trebuință în a păstra hrana noastră nevătămată de trecerea timpului sau de lucruri străine și dăunătoare ei. De asemenea, sarea este și cel mai simplu și mai des folosit condiment, este cea care dă gustul inconfundabil și indispensabil oricărei mâncări, de unde și expresia noastră „ca sarea în bucate”. Duhovnicește, și noi suntem chemați, asemenea sării, să păstrăm nestricat cuvântul lui Dumnezeu pe pământ, mereu proaspăt și mereu actual, întrucât este singurul care dă gust viețuirii pe pământ.

De asemenea, lumina este de absolută trebuință atât vieții cât și viețuirii pe pământ. Fără energia dătătoare de viață a luminii nimic nu poate trăi pe pământ. Și fără lumină, orbecăind prin întuneric, omul nu poate vedea nici cele zidite, nici pe Făcătorul celor zidite, și nici pe cel asemenea lui, aproapele, „întru care este viața noastră”.

Lumina cea adevărată este Domnul, și întru El este viață și viața este lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (In, 4-5). Lumina este simbolul adevărului, al cunoașterii și al sfințeniei. A fi în lumină înseamnă a fi al lui Dumnezeu, și în Dumnezeu, și la aceasta este de fapt și chemat tot omul: să fie fiu al lui Dumnezeu și dumnezeu după har.

Poruncile Domnului pot părea grele, la limita posibilităților omenești, chiar de neîmplinit, dacă le privim din perspectiva acestei lumi. Și atunci cum vom face? Cum vom ajunge cândva la măsura deplinătății lui Hristos? Răspunsul ni l-a dat tot Domnul: „La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință” (Mt. 19, 26). Ci „ căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă(Mt. 6, 33).

Această concluzie este comoara de neprețuit a Bisericii: toată trăirea creștină este ascunsă în ea.

 

     † Atanasie de Bogdania

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Căutare

Instagram

    5 X 1000

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

     

    Numărul total de vizitatori

    11089622