Scrisoarea Pastorală a Sinodului Mitropolitan

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale

 la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

 

Preacuviosului și Preacucernicului Cler, Cinului monahal

și poporului binecredincios

din cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,

Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări.

 

 

Preacuvioşi şi Preacucerni Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

 

Sărbătoare de astăzi, a Pogorârii Duhului Sfânt sau a Cincizecimii, este atât bucuria împlinirii unei făgăduinţe pe care Domnul Însuşi a făcut-o Sfinţilor Săi Apostoli, cât şi încredinţarea că Dumnezeu, prin dragostea Lui minunată, niciodată nu ne părăseşte, oricât de păcătoşi am fi: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi” (In.14, 16-18).

De aceea, sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este cea care ne aduce aminte, an de an, că în Dumnezeu „toate făgăduinţele sunt da” (II Cor. 1, 20) şi că Hristos, prin Duhul Sfânt, este pururea viu în inimile noastre.

După Înălțarea Domnului cu trupul Său îndumnezeit, plin de slavă și în stare de jertfă, către tronul Preasfintei Treimi, Apostolii chiar dacă aveau „bucurie mare” (Lc. 24, 52), totuşi încă nu erau locuiţi de curajul mărturisirii lui Hristos Cel înviat. Stăteau „toţi într-un loc” (Fapte 2, 1), adică în foişorul de sus în Ierusalim, întru aşteptarea Mângâietorului, Care îi „va învăţa toate” şi le „va aduce aminte toate cele ce le-a spus” Hristos (In. 14, 26). Abia după venirea Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii,  în chip de limbi de foc, Apostolii s-au umplut de prezenţa lui Hristos Cel înviat Care va fi centrul propovăduirii lor. Hristos, din acest moment, a devenit covârşitor de viu în inimile lor. Era în carnea, în sângele lor şi ardea în inima lor, aşa cum ardea în inimile ucenicilor Luca şi Cleopa, în drumul lor spre Emaus (Lc. 24, 32). De aceea, nimic nu îi mai putea despărţi de iubirea lui Hristos cel înviat: „nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia, nici sabia”, „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nicio altă făptură” (Rom. 8, 35-39).

Nu mai traiau ei, ci Hristos trăia în ei (Gal. 2, 20). Acesta este darul iubirii minunate a lui Dumnezeu : Hristos devine viaţa ta! Iar această realitatea nu poate deveni posibilă fără sălăşluirea Duhului Sfânt în noi. Duhul Sfânt, Iubirea minunată a lui Dumnezeu, este Cel care ne poate face sufletul ca o candelă aprinsă de credinţa şi bucuria în Hristos Cel înviat. Dacă nu le avem pe acestea, suntem ca nişte candele stinse.

Darul Pogorârii Duhului Sfânt, a sărbătorii de astăzi, este și vindecarea de starea de nesiguranţă a vieţii noastre, prin plinirea făgăduinţelor pe care Dumnezeu le face omului, şi încredinţarea că Duhul Sfânt, prin iubire, credinţă şi prin împlinirea poruncilor, Îl face prezent pe Hristos în viaţa noastră, spulberând, astfel,  singurătatea şi egoismul, care deteriorează fiinţa umană.

Credem şi mărturisim cu tărie că omul zilelor noastre, care este din ce în ce mai prins în chingile instabilităţii şi ale însingurării, are nevoie de trăirea acestor adevăruri, pentru a deveni el însuşi un vas ales al Duhului Sfânt, pentru a deveni o candelă a bucuriei şi a iubirii în Hristos cel înviat, aidoma Apostolilor.

Ne înşelăm dacă credem că iubirea ne vine din altă parte decât din Dumnezeu. El este izvorul a toată iubirea în lumea aceasta. Şi unde se trăieşte cel mai frumos această iubire? Întâi în familiile noastre care ar trebui să devină nişte „mici biserici”, după un cuvânt inspirat al Sfântului Ioan Gură de Aur, în care părinţii – mama şi tata – să fie ca nişte „apostoli”, care luminează sufletele copiilor, prin transmiterea credinţei ortodoxe în Hristos Cel înviat. Dacă nu avem grijă de sufletelor lor, să nu ne întrebăm de ce viaţa lor este întuneric şi nefericire, atunci când ajung maturi. Din experienţa dumneavoastră de părinţi care, la rându-vă, aţi fost copii, ştiţi foarte bine că tot ceea ce sădesc părinţii în sufletul şi inima noastră de copii, purtăm o viaţă întreagă. Este zestrea de care nu ne putem şi nici nu vrem să ne despartă nimeni, niciodată, atunci când aceasta înseamnă credința în Hristos și buna cuviință. De aceea, părinteşte şi în duh de dragoste, vă îndemnăm să le vorbiţi copiilor dumneavoastră despre credinţă, despre Hristos, despre minunile, învăţăturile, cuvintele Lui dumnezeieşti şi despre vieţuirea minunată a Sfinţilor Bisericii noastre, pentru că în felul acesta sunteţi ca şi Apostolii, care, după ce l-au primit pe Duhul Sfânt în ei, au vorbit lumii întregi, fără frică, despre Histos Cel răstignit şi înviat. Şi dacă veţi face toate acestea, întreaga osteneală de a-i face pe copiii dumneavoastră credincioşi va lua chipul luminii şi al bucuriei de care cu toţii vă veţi bucura. Doar în felul acesta familia dumneavoastră va fi ca un rai, în care vor fi prezente dragostea, credinţa, bucuria şi pacea lui Dumnezeu.

Apoi, mai putem trăi iubirea lui Dumnezeu în „familia cea mare” care este Biserica lui Hristos, adică fiecare parohie și mănăstire din care facem parte. Doar aici putem trăi cu toţii bucuria credinţei, şansa de a ne altoi pe Hristos, prin Spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie, care ne ajută şi ne învaţă ce înseamnă să trăim în acelaşi duh de frăţietate, ca asftel, „într-un gând să mărturisim” şi să iubim. Dacă încă mai sunt familii triste, distruse din cauza divorţurilor, a infidelităţilor conjugale, copii părăsiţi, abandonaţi şi care stau departe de părinţii lor, este și responsabilitatea noastră, a „familiei celei mari”, a celor care credem în Hristos şi formăm Biserica cea vie, pentru că nu ne rugăm pentru ei, nu îi învăluim cu atenţia noastră, nu reuşim să le descoperim dragostea frumoasă a lui Dumnezeu, nu semănăm în sufletele lor suferinde mângâierea şi năzuinţa după bucuria de a fi împreună, părinţi şi copii, şi că nu avem conştiinţa unităţii tuturor în Dumnezeu. De aceea, rugaţi-vă neîncetat pentru orice lacrimă care cade peste obrazul unui copil şi care este singur, pentru că părinţii lui sunt în străinătate ca să câştige o pâine mai bună; rugaţi-vă pentru orice mamă căreia îi arde sufletul de dor după copilul lăsat acasă, în ţară, în grija bunicii sau a rudeniilor; rugaţi-vă ca familia să trăiască în chip deplin bucuria de a fi tot timpul împreună şi de a spori în credinţă şi în dragostea lui Dumnezeu; rugaţi-vă ca să aveţi grijă de unitatea familiilor dumneavoastră, aşa cum aveţi grijă ca trupurile dumneavoastră să nu sufere nicio vătamare; rugaţi-vă ca Dumnezeu şi credinţa în El, care prin botez au intrat în viaţa fiecărui copil, să rămână acolo pentru totdeauna; şi nu în ultimul rând, rugaţi-vă ca familia să rămână familie, adică mamă, tată şi copii, în România şi în Europa.

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Aşa cum deja a devenit o tradiţie bună şi de împreună-ajutorare, în această zi de sărbătoare a Rusaliilor şi de întemeiere a Bisericii, organizăm o colectă pentru susţinerea proiectelor misionare şi sociale ale Mitropoliei noastre. De aceea, vă îndemnăm cu toată dragostea, ca fiecare, cum vă lasă inima, să sprijiniți prin obolul dumneavoastră lucrarea misionară a parohiilor, mănăstirilor şi a eparhiilor noastre din Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, pentru ca, în felul acesta, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „să putem să aducem mângâiere şi noi celor care se află în tot necazul” (II Cor. 1, 4).

Să-I mulţumim Domnului pentru toate binefacerile Sale revărsate peste noi şi vă îndemnăm cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, aduceți-vă mângâiere, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13, 11-13).

Ai voştri ierarhi şi păstori şi de tot binele cel spre mântuire doritori,

 

† Mitropolitul IOSIF

 

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

 

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

† Episcopul TIMOTEI

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

 

† Episcopul Vicar MARC NEMŢEANUL

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

 

† Arhiereul Vicar IGNATIE MUREŞEANUL

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

 

 

Dată la reşedinţa noastră din Paris, la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt,

la 31 mai, în anul mântuirii 2015.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11728295