Taina nașterii lui Hristos – 

Temeiul viețuirii noastre cu Dumnezeu în toate zilele *

 

 

 

 

 

 

SILUAN

Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

 

Preacuviosului cin monahal,

Preacucernicului cler și

Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,

 

Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi,

arhierești și părintești binecuvântări!

 

 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți fii și fiice ai acestei Episcopii,

 

Prin mila și purtarea de grijă a Preabunului Dumnezeu, ne-am învrednicit a ajunge încă o dată să prăznuim nașterea după trup a Fiului Celui împreună-veșnic cu Tatăl ceresc, a Domnului nostru Iisus Hristos.

 

Acest luminat Praznic constituie pentru noi un prilej de a pătrunde mai în adânc Taina întrupării lui Dumnezeu, pentru a ne putea însuși mereu mai mult din ceea ce ea înseamnă pentru viața noastră. E vorba, așadar, de o taină, adică nu de ceva în văzul tuturor... Ceea ce se vede ascunde ceea ce nu se vede. Ceea ce văd ochii trupului trimite la ceea ce poate vedea doar inima curată. Dacă cei care s-au învrednicit să fie martorii de odinioară ai nașterii Domnului au fost doar cei care Îl așteptau pe Mântuitorul sau Îl căutau cu inimă binevoitoare, cei care acum pot contempla Taina ce ne stă înainte sunt doar aceia care au bunăvoirea să-și deschidă inima pentru a-L primi în ea pe Fiul lui Dumnezeu Care, precum s-a întâmplat la vremea nașterii Sale, nu are unde să-și plece capul[1].

 

 

Imnul Maicii Domnului ce se cântă la acest Praznic spune:

 

Taină străină văd și uimitoare, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea, sălășluire întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim.

Ochii inimii noastre sunt invitați astăzi să contemple ceea ce ochilor trupului le rămâne ascuns, pentru a ne face părtași nenumăratelor daruri și înțelesuri pe care le aduce cu ea arătarea în trup a lui Dumnezeu. Cerurile, astăzi, se pogoară pe pământ, pentru a reface ceea ce a stricat căderea lui Adam din Rai. De aceea cântăm: Raiul cel închis / Azi iar s-a deschis, văzându-L astăzi pe Dumnezeu Care S-a făcut om pentru a putea reda omului ceea ce a pierdut prin căderea din Rai. Astăzi Raiul se pogoară în cele mai de jos ale pământului, iar Lumina cea adevărată luminează întunericul din firea noastră omenească cea căzută și devenită asemenea unei peșteri întunecate. Astăzi Făcătorul vine să redea făpturii Sale frumusețea cea dintâi și să-l reașeze pe Om acolo unde i-a fost hărăzit dintru început – de-a dreapta Sa, în Împărăția Sa. Iar pentru că omul a ajuns să nu mai știe și să nu mai dorească să caute Împărăția lui Dumnezeu, iată că Dumnezeu vine, El Însuși, să-l caute pe om, luând asupra Sa firea omenească cea căzută și schimonosită de lipsa de iubire adevărată și de împărtășirea din Izvorul vieții.

 

Strigătul prorocesc al lui Isaia, care se împlinește astăzi, este și mai actual:

 

Cu noi este Dumnezeu![2] Aceasta înseamnă că, de astăzi, nu mai suntem singuri, căci cu noi este Dumnezeu, și nimeni împotriva noastră[3]. De astăzi înainte, Dumnezeu este cu noiîn toate zilele, până la sfârșitul veacului[4], spre bucuria credincioșilor și spre mângâierea celor care nu știu de Dumnezeu.

 

Dar Dumnezeu nu este pentru noi „ceva” ce ține doar de închipuire, ci este Cineva, concret și prezent. Praznicul de azi, ni-L descoperă pe Hristos Domnul ca fiind Soarele dreptății și Răsăritul cel de sus, pentru ca, de acum înainte, în fiecare dimineață să dăm slavă Celui Care arată nouă lumina[5] și Care e Soarele cel mai presus de soare Ce luminează pe tot omul care vine în lume[6]. Cine Îi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții[7].

 

De azi înainte, să știe tot Omul căDumnezeu este cu noiCalea Cea nerătăcitoare, Adevărul Cel nemincinosși Viața cea nesfârșită[8]. De astăzi, în fiecare zi, cu noi este Pâinea vieții[9] din care, dacă mănâncă cineva, nu maimoare[10]; Pâinea cea spre ființă, a fiecărei zile; Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer[11], care îl face pe cel care mănâncă din ea să fie viu în veci[12]. Astfel, prăznuirea de astăzi ne propune spre gustare adevărată mâncare și adevărată băutură[13], adică însuși Trupul și Sângele pe care Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu le-a luat asupra Sa și pe care le-a curățit și le-a sfințit, prin pătimire, Cruce, moarte și Înviere, preaslăvindu-le și așezându-le de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Gustând din acest ceresc ospăț, vom prăznui cu adevărat, nu numai astăzi, ci și la fiecare Praznic, în fiecare Duminică, la fiecare Dumnezeiască Liturghie, venirea în trup a lui Dumnezeu, pentru noi și a noastră mântuire.

 

Să-L întâmpinăm astăzi și noi pe Dumnezeu-Omul și să-L primim cu bucurie, cu căldură și cu dragoste, ca să nu ne aflăm cumva respingători de Dumnezeu, precum odinioară cei din Ierusalim, știind că celor care L-au primit și cred în Numele Lui le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu[14]. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori[15]. Iar „avutul” lui Dumnezeu înseamnă: iubirea, iertarea, compătimirea, milostivirea, sfințenia și toate celelalte bunătăți dumnezeiești, pe care suntem chemați să ni le însușim și, asemenea Fiului lui Dumnezeu, să le împărtășim cu cei care ne înconjoară, pentru că bucuria noastră nu e deplină dacă nu se împărtășește cu cel de lângă noi și mai ales cu cel lipsit, nevoiaș, străin, bolnav, sau cu cel robit sau întemnițat. Căci ne spune Domnul că ceea ce facem unuia dintre acești frați ai Săi, prea mici, Lui Îi facem[16].

 

Astfel făcând și astfel trăind, vom fi și noi recunoscuți de Domnul ca frați ai Săi, ca unii care am ascultat cuvintele Lui și le-am împlinit[17], devenind martori ai Lui în lumea care ne înconjoară. Aceasta este adevărata cale a misiunii, în parohie sau în mănăstire, nu numai în acest an declarat de Biserica noastră An Omagial al misiunii în parohie și în mănăstire, ci în toată vremea și în tot locul.

 

De fidelitatea cu care ne vom însuși și vom trăi darurile pe care întruparea lui Dumnezeu ni le-a adus depinde și autenticitatea și râvna cu care le vom transmite mai departe miilor de prunci pe care îi botezăm și miilor de copii și tineri pe care îi creștem și îi educăm. De aceea, vă îndemn pe toți păstorii de suflete din episcopia noastră, pe mame și pe tați, pe nași și pe neprețuitele bunici, să vă adânciți în fiecare zi în cunoașterea și trăirea credinței, pentru a putea fi exemple vii fiilor voștri, care au devenit prin Botez fiii lui Dumnezeu, și pentru a întâmpina cum se cuvine, spre a sfârși cu roade bogate, anul 2016, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca An Omagial al Educației Religioase a Tineretului Creștin Ortodox.

 

Fiind, însă realiști și conștienți de răvășirea duhovnicească ce-l caracterizează pe cel care trăiește în vâltoarea acestei lumi, ce nu-i mai lasă vreme și vlagă nici de citit, nici de rugat, e bine să știm, spre a noastră mângâiere și încurajare, că există o cale simplă și la îndemâna tuturor de a compensa tot ceea ce noi nu ne pricepem sau nu mai știm să facem. Aceasta se rezumă în cuvintele adesea repetate la slujbele Bisericii:

 

Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm(încredințăm).

 

Iar la acest exercițiu (askesis – asceză) putem adăuga un altul: să chemăm, în toată vremea și locul, Numelui lui Dumnezeu - Care ESTE cu noi în toate zilele - zicând, pentru noi, pentru cei ce ne iubesc sau ne urăsc pe noi, și pentru lumea întreagă: Doamne, miluiește!

 

Iar când vedem că nu ne mai ascultă copiii - mai ales de la adolescență în sus - și nu mai vor să vină cu noi la biserică, în loc să-i cicălim sau să-i judecăm, mai degrabă să ne rugăm pentru ei, cerând lui Dumnezeu iertare pentru ei și pentru noi, și să ne sfințim și să ne curățim noi viața, pentru a pune temelie neclintită vieții și fericirii lor și a noastre.

 

Astfel făcând și astfel trăind, avem nădejde în mila și în binecuvântarea Celui Care S-a făcut om, asemenea nouă, pentru a trezi în noi râvna de a deveni asemenea Lui, dorind, ca și El, ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea Adevărului să vină[18].

 

Binecuvântarea Lui să fie peste voi și peste toți ai voștri, cu al Său Har și a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

 

Praznice cu mult folos mântuitor și An Nou cu sănătate și cu pace la toată casa, vă urează tuturor al vostru părinte și întâi-stătător,

 

 

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

Dată în Reședința noastră de la Roma, la Praznicul Nașterii Domnului,

în ziua de 25 Decembrie, la Anul Mântuirii 2015.



* Scrisoare Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului, la anul mântuirii 2015. A se citi în ziua Praznicului Nașterii Domnului, la Dumnezeiasca Liturghie, după otpust.[1]Cf. Mt. 8, 20.

[2]Is. 8, 9.

[3]Condacul Înălțării Domnului.

[4]Cf. Mt. 28, 20.

[5]Cf. Doxologia mare, de la slujba Utreniei.

[6]Cf. In. 1, 9.

[7]Cf. In. 8, 12.

[8]Cf. In. 14, 6.

[9]Cf. In. 6, 48.

[10]Cf. Idem. 6, 50.

[11]Cf. Idem. 6, 51.

[12]Ibidem.

[13]Cf. In. 6, 55.

[14]Cf. In. 1, 12.

[15]Cf. Rom. 8, 17.

[16]Cf. Mt. 25, 35-40.q

[17]Cf. Lc. 8, 21.

[18]Cf. 1 Tim. 2, 4.

 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11728643