Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți!

Doamne, întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi în veac.

 

 

Pastorala Preasfințitului Siluan după cutremurul din 24 august

 

 

+Siluan

Prin mila lui Dumnezeu, episcopul de-Dumnezeu-păzitei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,

 

Preacuviosului Cin Monahal,

Preacucernicului și Cucernicului Cler,

Și tuturor credincioșilor din această eparhie,

 

Har, milă și mângâiere de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare și părintească îmbrățișare, în aceste momente de încercare.

 

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 

Vremuri de încercare și de întristare au venit peste noi, adăugându-se la greutatea de zi cu zi și la povara de a trăi departe de cei dragi ai noștri și de locurile natale.

 

După cum se știe deja, unsprezece dintre frații și surorile noastre, dintre care un copil de 11 ani (Emanuel), au pierit sub dărâmăturile pricinuite de cutremurul din noaptea de 24 August, ce s-a produs în zona centrală a Peninsulei și care a făcut 290 de victime. Iată numele celor decedați, pentru a fi pomeniți de către noi toți:

 

Emanuel (11 ani)

Georgeta

Aurelia

Maricica

Steluța

Victor și Simona (soț și soție)

Violeta

Angela

Aura.

Maria

 

Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! Veșnica lor pomenire!


Din nefericire, alți frați de-ai noștri sunt încă dispărunți, neștiindu-se nimic despre ei; mulți dintre frații și surorile noastre au fost răniți și se află în spital, alții și-au pierdut locuința și cele adunate prin sudoarea frunții lor, fiind nevoiți să se adăpostească în mașini sau în corturi...

 

Cu toții suntem întristați și îngrijorați de necazul ce s-a abătut peste poporul și țara în care trăim. Pentru toți aceștia, noi cei ce nu am trecut prin această mare încercare, suntem chemați să ne rugăm. Să ne rugăm pentru iertarea și odihna tuturor celor adormiți, indentificați sau nu, și pentru mângâierea și ajutorul celor rămași întristați în urma lor: copii, părinți, soți, rudenii sau prieteni. Să ne rugăm pentru toți cei răniți și pentru cei care le stau alături și pentru toți cei care sunt afectați sufletește de urgia care e venit peste ei, și pentru toți semenii noștri; pentru poporul italian care ne găzduiește și pentru toți cei care și-au pierdut viața în cutremur, precum și pentru familiile îndoliate pe care le-au lăsat în urmă. Să ne rugăm pentru toți cei care, de la începutul cutremurului și până acum, au venit în ajutorul celor năpăstuiți, ca Domnul să le dea putere și răbdare în greaua misiune pe care o au.

 

Să ne rugăm ca Dumnezeu, prin Harul Său, să mângâie și să liniștească fiecare suflet speriat și înfricoșat de pe seama repetatelor replici ale cutremurului. Și să ne rugăm pentru încetarea cutremurului, pentru ca toți cei ce astăzi se află sub cerul liber, în corturi sau în mașini, să poată reveni cât mai curând cu putință la o viață normală și liniștită, alături de cei dragi ai lor.

 

Dar solidaritatea noastră trebuie să se arate și în faptă, că ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, în prima sa Epistolă Sobornicească: „Iubiților, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci și cu fapta și cu adevărul” (3, 18). De aceea, începând cu această duminică și continuând în următoarele două duminici, vă îndemn pe toți să faceți colectă, urmând să decidem, în funcție de necesitățile reale, când și sub ce formă va fi nevoie să facem colectă și de produse alimentare neperisabile, precum și de lucruri necesare pentru viața de zi cu zi, ele fiind asigurate în acest moment, în totalitate, de instituțiile Statului Italian. Fondurile ce se vor strânge se vor folosi la repatrierea celor decedați și pentru a putea acorda sprijin, după posibilități, celor care, după terminarea cutremurului, vor trebui să ia din nou viața în piept.

 

Doresc să adresez aici aprecieri deosebite, Preacucernicilor Părinți Constantin Holban, de la Parohia Sfântul Ierarh Iosif cel nou de la Partoș, din Rieti, și Bogdan Gheorghică, de la Parohia Sfântul Proroc Elisei, din Fermo, precum și voluntarilor care le-au fost alături în aceste zile, pentru jertfelnicia și dăruirea cu care i-au asistat și încurajat pe cei aflați în zonele afectate de cutremur.

 

În încheiere, aș vrea să amintesc un cuvânt al Domnului din Evanghelia de la Luca, pentru a nu trece (și) acest eveniment nefericit fără să fi tras nici o învățătură. Căci aceste momente de încercare constituie, pentru noi cei rămași neatinși de necazul ce i-a răpus pe frații noștri sau le-a răvășit viața, un prilej de a cugeta la ESENȚIAL.

 

Fiecare eveniment „neașteptat” constituie o trâmbiță pentru viața creștinului și, întâi de toate, îl determină să-și pună întrebări. Iată ce spune Domnul, amintind despre un caz de moarte năpraznică întâmplat în timpul propovăduirii Sale:acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Și tot Domnul răspunde: Nu! Zic vouă.” (Lc. 13, 4).

 

Prin urmare, cei ce am rămas neatinși în urma unei calamități, pe lângă datoria de a ne ruga pentru cei încercați și a-i ajuta, se cuvine să luăm aminte la noi înșine, pentru a nu ne socoti a fi cumva „meritorii” sau „mai buni decât ceilalți” și nici să-i socotim pe cei care au pierit „mai păcătoși” decât noi... Numai Dumnezeu știe rostul și taina sfârșitului fiecăruia și cât de bun sau rău, pregătit sau nepregătit a fost fiecare!...

 

Dar să luăm aminte la ceea ce urmează mai departe în Evanghelia de la Luca. Căci continuă Domnul, zicând: dar DACĂ nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”(13, 5).

 

Greu cuvânt! Mai ales că lumea de azi e obișnuită să aștepte și să audă doar justificări sau să caute și să găsească „vinovați” pentru necazurile care vin peste ea... Dar dacă cuvântul vine de la Însuși Hristos Domnul, e vrednic de luat în seamă, chiar dacă ne doare sau dacă e greu de primit.

 

Așadar, necazurile celor din jurul nostru constituie pentru credinciosul înțelept un prilej de a-și revizui propria viață, cu propriile-i restanțe și cu propriile lipsuri, și mai ales de a se întoarce din calea cea greșită către calea cea sănătoasă, cea care se călăuzește după poruncile lui Dumnezeu.

 

Aceasta e de fapt adevărata POCĂINȚĂ: revizuirea propriei vieți și reșezarea ei pe temelie nouă, sănătoasă, sigură – pe poruncile lui Dumnezeu, pe credință, pe nădejde și pe iubire.

 

Faptul că Domnul spune: toți veți pieri la fel, arată că nu sunt „excepții”, când e vorba de pocăință. TOȚI suntem păcătoși, deci se cuvine ca TOȚI să ne folosim de prilejul acesta și de toate evenimentele tragice care se tot înmulțesc în jurul nostru, pentru a ne „pune în regulă”, pentru a ne închide „conturile” lăsate în suspans, pentru a ne împăca cu pârâșul nostru – adică cu conștiința noastră sau cu cel de lângă noi -pe cale (cf. Mt. 5, 25; Lc. 12, 58), ca nu cumva să vină peste noi sfârșitul, ca un fur (cf. 1 Tes. 5, 2) și să ne afle nepregătiți.

 

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 

Mi-am permis să vă spun lucrurile în mod mai „direct” pentru că am datoria de conștiință înaintea lui Dumnezeu, precum cel care este de strajă, să atrag atenția la pericol, mai ales că aici e vorba de VEȘNICIE, și nu să mă sfiesc să vă „trezesc” sau să vă „deranjez”, și să vă las pradă primejdiei de a trăi viața aceasta ca și cum ea nu s-ar mai termina niciodată. Căci cred că prețul morții fraților noștri este mult prea mare pentru a nu ne lăsa, pe cei care rămânem în urma lor, cu nici o învățătură și cu nici o schimbare în felul nostru de a trăi. Ci e bine să ne reamintim și să cugetăm la ce se cântă la slujba înmormântării: Cu adevărat, deșertăciune sunt toate și viața aceasta este umbră și vis. Căci în deșert se tulbură tot pământeanul, precum zice Scriptura. Când dobândim lumea, atunci în groapă ne sălășluim, unde împreună sunt împărații și săracii... Dar, din fericire, viața „aceasta” nu se termină aici pe pământ, chiar dacă ea se poate sfârși în condiții neașteptate și tragice...

 

Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu S-a făcut om și a gustat suferința și moartea tocmai pentru a ne deschide tuturor celor care vom trăi cu credința în El o perspectivă de viață dincolo de suferință și de moarte. Astfel, prin Învierea Sa, El ne dă posibilitatea de a gusta, la rândul nostru, din adevărata Viață, cea fără de moarte, din care El vrea să ne împărtășim cu toții și să ne bucurăm veșnic, împreună cu El și cu toți cei care s-au mutat de la viața aceasta trecătoare și marcată de suferință și de întristări și de suspine.

 

Să urmăm, așadar, îndemnului Sfântului Apostol Pavel care zice: „Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efes. 5, 15-16). Astfel, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.

 

Cu rugăciune de iertare și de odihnă pentru cei adormiți, cu gând de mângâiere și de părintească îmbrățișare pentru cei îndoliați, cu urare de sănătate și grabnică însănătoșire pentru cei bolnavi, cu nădejde de ajutor și întărire de la Cel Atotputernic pentru cei încercați, al vostru părinte și slujitor înaintea lui Dumnezeu,

 

 

+Episcopul Siluan

 

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 

Dată la Reședința noastră de la Roma, la Duminca a 10-a după Rusalii, în ziua de 28 August 2016.

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    5 X 1000

     

    Reportaje EORI

    Catedrala Neamului

    construimcatedrala.ro

    Tinerii ortodocși

    Nepsis

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     

     

    Numărul total de vizitatori

    11727188